De la mersul pe bicicletă la mersul prin viață

Auzeam mereu în jurul meu să am grijă în ce anturaj îmi petrec timpul, să am grijă de cine mă îndrăgostesc sau în fața cui mă deschid. Mi s-au spus atât de multe lucruri încât am ajuns să fac totul pe dos! Am stat în compania celor mai dubioși oameni, m-am îndrăgostit de cele mai nebune femei și m-am deschis în fața celor care nu doreau să asculte.

Probabil vezi “alegerile” de mai sus ca pe niște minusuri sau ca pe niște vulnerabilități, dar nu-i deloc așa. Eu cred că există în orice întâmplare ceva de învățat, există în fiecare om o calitate demnă de luat în seamă. De exemplu, în compania celor mai dubioși am învățat cum să descopăr o persoană care minte, ce fel de atitudine trebuie să “îmbrac” în situații limită și, totodată, am învățat că banii nu le pot ține de cald celor dragi. În compania celor mai nebune femei am învățat cum să mă bucur de tot ce mă înconjoară, că nu trebuie să-mi pierd timpul făcându-mi griji cu privire la ce crede lumea despre mine. În compania celor care nu doresc să asculte niciodată am învățat că viața asta nu e un joc multiplayer; ești doar tu cu tine, la fel ca în oglindă, totul ține de persoana ta, pentru că lumea nu se va opri în loc atunci când te doare.

Nu suntem roboți. Chiar dacă asta ne-ar putea feri de multe răni. Trebuie să descoperim lucruri, fără teamă, la fel ca atunci când ne-am urcat prima dată pe bicicletă. Nu vom putea participa din prima la profesioniști, dar tot încercând, după multe accidentări, ne vom putea mândri că am învățat să ne menținem echilibrul. Așa e și cu viața, trebuie să învățam să o trăim, așa e și cu oamenii, trebuie să învățăm să căutăm aur chiar și acolo unde doar cărbunele domină. Trebuie să ieșim din tipare uneori, pentru că zona de confort nu e cea care ne va asigura ziua de mâine.

Alege să fii TU, caută măcar un bine în cel rău, nu acționa la primul impuls. Cântărește. Iubește. Crede. Visează. Trezește-te. Dansează. Plângi. Zâmbește. Rătăcește-te… dar NU RENUNȚA la a căuta un plus între atâtea minusuri pe care ți le impune o societate prea bolnavă. Timpul trece tic-tac, acele lui nu iartă, așa că PROFITĂ de șansele de azi, nu aștepta un “mâine” pentru că e posibil să nu mai vină niciodată.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s